BISTRO TORMEN

Pe bulevardul Regina Elisabeta, la o distanta de citiva metri, exista doua bistrouri identice. Au acelasi nume, vag angoasat - Tormen si arata amindoua ca niste baruri montane optzecist-romanesti: furnir de stejar, postere cu destinatii de un exotic decolorat (proprietarul a lucrat in turism), scaune din lemn capitonate cu vinilin, plante cataratoare in vitrina, bar cu balustri de lemn si un televizor biziind neobservat in surdina. Aaa, si lustre cu palete si ventilator. Am obtinut cu chiu cu vai o intrevedere cu patronul localului.

E ora 7 dimineata. Pe usa spre biroul lui scrie cu litere aurii PRESEDINTE. Biroul obscur e capitonat cu catifea galbena la origini, care a obosit cu trecerea timpului intr-un gri maroniu. O masa lunga de 12 persoane cu cel putin tot atitea scaune sufoca traficul din birou. Cateva postere aproape cool cu negri, tigri si ape albastre sunt aruncate intr-un colt. Bustul in bronz al unui sportiv e depozitat “provizoriu” sub masa.

Nu ma pot concentra la povestile PRESEDINTELUI - un domn calit in comunism, care a profitat din plin de schimbarile seismic economice din ‘90 deschizand prima pizzerie din Bucuresti. Ghiulul de pe deget si lanturile greoaie de aur sclipesc hipnotic in intuneric. Miroase a cafea si tutun, a Romanie de acum citeva decenii.