CAFE LOUVRE_PRAGA

“Warm Apple Strudel With Vanilla Sauce And Whipped Cream” este fara indoiala CEL MAI BUN STRUDEL DE MERE pe care il puteti vedea vreodata plutind in farfuria voastra. Uitati de faimosul Apfelstrudel vienez. Nu exista termen de comparatie. Se serveste cald, insotit de o lingurita si o furculita miniaturale, asezate pe un servetel alb, pufos pe care sunt imprimate in relief initialele art nouveau ale cafenelei Louvre din Praga. Si neparat cu un pahar de apa plata cristalina. As indrazni sa-l numesc Regele Neincoronat al Tuturor Strudelelor de pe Pamant - combinatia perfect echilibrata de crocant si cremos, de dulce si sarat, de pudra alba si ciocolata cafenie.

Strudelul pentru care am facut o adevarata obsesie in Praga - de ce oare nu putem manca 30 de strudele intr-o zi fara sa ne simtim rau? – nu e singurul produs cu care se poate lauda Café Louvre. Meniul lor, suficient de complex cat sa nu te plictisesti si suficient de concis cat sa nu te pierzi buimacit printre rauri, rauri de farfurii cu mancare, este printat direct pe hartia care ti se aseaza pe masa. Da, ca la KFC, doar ca fara poze lucioase si cu ceva mai mult text menit nu doar sa-ti descrie felurile de mancare, ci si sa te introduca in atmosfera istorica a cafenelei. Ador cand un local public acorda o importanta atat de mare textului, e ceea ce in Bucuresti nu ai sa vezi niciodata. Inexplicabil, nimeni nu se gandeste sa foloseasca acest instrument de comunicare - cuvantul - considerat desuet intr-o lume agitata, ahtiata dupa imagini. Or citirea unui text cere timp.

Recunosc ca initial am fost sceptica in privinta cafenelei, cu un asa nume kitschos menit sa atraga hoarde de turisti nationalisti francezi. Exista totusi o scuza. Localul a fost inaugurat in 1902, exact acum 106 ani, cand oamenii aveau alte probleme pe cap, iar marketingul agresiv nu-si facuse inca aparitia. Inca de la inceput, cafeneaua a fost luata cu asalt de boemii vremii, artisti, scriitori sau oameni de stiinta, si in general orice individ - da, la masculin, pentru ca femeile nu aveau voie sa isi bea cafeaua in public, barbarie ce a incetat de-abia in sec XX – care nu avea alta treaba de facut dimineata decat sa-si piarda vremea impreuna cu altii ca el in mirosul imbatator al boabelor cafenii proaspat rasnite. Inca se rasneste cafea proaspata dimineata, iar asta se simte din strada. Si da, inca se aude fosnetul de ziare rasfoite, pentru ca exista o selectie variata de periodice din toata lumea la dispozitia oricui.