CIMITIRUL RECOLETA_BUENOS AIRES

Tin minte niste afise care mizgaleau Bucurestiul, cred ca de la Noua Dreapta, sau deraiati de pe aceiasi cimpi, cu o intrebare care mereu ma naucea: tu unde iti vei petrece eternitatea? Ei bine, Cimentiero de la Recoleta din Buenos Aires ar fi o adresa nu lipsita de farmec. Oricit de bizar sau oximoronic suna, Recoleta e un cimitir fermecator. Brusc, lumea de dincolo nu mai pare inspaimintatoare in acest orasel al mortilor in miniatura, cu stradute, alei, bulevarde, piatete, parculete si casute, respectiv cripte. Care au fatade inguste, cam de un metru jumate, cit sa intre o persoana pe usile elegante de fier forjat, in toate stilurile posibile: gotic, roman, neo clasic, art nouveau, art deco si mai ales, muuuult baroc.

Piatra alba, marmura sobra neagra, auriul stins al ghirlandelor, griuri rafinate si invechite, albastru-verzui mincat de vreme. O armata de ingeri reprezentati in toate formele si marimile, statui sau basoreliefuri, mici sau in marime naturala, cu aripi, in zbor sau prabusiti la pamint, sprijiniti de ziduri, cu capetele plecate sau ochii atintiti rugator la cer. Te invaluie insidios o atmosfera apasatoare, cochet morbida si rafinat decrepita. Unele sunt bijuterii arhitectonice, cu porti de fier forjat minutios lucrate, basoreliefuri fabuloase, coroane de lauri din fier sau piatra, trandafiri, statui, statuete, colonade, placi comemorative, cupole si blazoane intr-o exuberanta de maiestrie ce glorifica moartea. Funebrul e golit de natura carnala, predispusa putrefactiei. De aluzii la judecati divine si posibile ratari ale paradisului. Nici un schelet, coasa, coada de drac sau cap de mort nu tulbura calmul elegant. Cei bogati si celebri ai buenos airesului pot da doarma linistiti. Intreaga simbolistica a mortii e estetizata si indulcita: intr-o cripta, o tinara volptoasa de piatra doarme senina in brate cu un copila bucalat, un inger/fata diafana mingiie cu tristete un ciine linga o cripta ce parca e o catedrala gotica in miniatura. Capetele sunt plecate cu tristete, chipurile de pe blazoane sunt innobilate de povara eternitatii, busturile generalilor scruteaza semet vesnicia, aripile ingerilor planeaza omniprezent risipind sinistrul, nici un sentiment de nesiguranta sau angoasa nu tulbura trasaturile taiate in piatra ale statuilor.

Ma plimbam pe aleile inguste si ma pomeneam mereu zicindu-mi cit de frumos e totul. Inconjurata fiind de intreg arsenalul mortii, de sicrie si sicriase acoperite de giulgii dantelate, mausolee, statui mortuare, urne. Cripta unui general Alvarez demostra clar ca fuseses un om de seama: o isterie de coloane si colonade, ogive, coroane de lauri si trandafiri, blazoane si placi comemorative, toate inghesuite cu sirg intr-o cripta nu mai mare decit o jumatate de garaj, de pe virful careia se inalta bustul sever, o mustata neinduratoare si puzderie de medalii intimidante. Un colonel in marime naturala, la fel de sever, afisind cu panas uniforma militara vegheaza cripta familiei.