Atunci cind o calatorie echivaleaza cu un salt in necunoscut, e firesc sa te aventurezi cu bagajul corespunzator de imaginar colectiv. Pentru sejurul de la manastirea Risca din nordul Moldovei, rucsacul cu asteptari atirna greoi. Era incarcat cu viziuni de un ascetism romantios, bifind tot felul de clisee. Gen ecoul lespezilor de piatra seculara, lemn masiv imblinzit de patina timpului, chilii minimaliste in austeritatea lor epurata, obiecte antedeluviene in perfecta stare de functionare.
Am constatat cu o oarecare tresarire ca manastirea ortodoxa a evadat din aceasta atemporalitatea idealizata pentru a se misca sprinten in pas cu vremurile. Kitschul recent a pogorit obraznic aspra elegantei seculare de la Risca. Plasticul alb al termopanelor si finisajele de mintuiala ale sistemelor moderne de incalzire lasa cicatrici dureroase in carnea zidurilor. Odoarele bisericesti made in Grecia (aceasta China a manufacturarii de obiecte religioase de o calitate cel putin indoilenica) stralucesc meschin tradindu-si originea ieftina. Sfintii vegheaza din icoane fast-food- abtibilduri scinteietoare lipite pe placi de melacard. Ah, desigur, perdele verticale.
vezi tot articolul








