Good Homes_2009

DOI DESIGNERI, UN CALUGAR SI O COLIVIE

Text: Oana Livadariu

Biblioteca de la Risca nu s-ar fi nascut fara complicitatea unui calugar uimitor de contemporan, care nu se va afla niciodata pe lista neagra a fetelor de la Liste Noire – un proiect de design interior creat de ioana Nemes si Maria Farcas.

..............................................................................................................
LEAPSA DESIGN va trasa din leapsa in leapsa o harta a celor implicati in design.
REGULI: leapsa se primeste, se onoreaza si se da mai departe
A DOUA LEAPSA a fost primita de Liste Noire de la Stefan Cosma si Mihnea Sandu si a fost onorata cu un proiect sfintit, asa cum bine se cuvine in preajma sarbatorilor de Paste.

LEAPSA MERGE IN... Danemarca, la Sissel Wathne

..............................................................................................................

PARINTELE SERAFIM SI LISTA NEAGRA

Parintele Serafim este un calugar extra-contemporan, un personaj evoluat care primeste lunar, in cutia postala a Manastirii Risca, cele mai moderne publicatii de cultura care se produc pe la noi. Le devoreaza cu setea unui profesor universitar si le intelege sensurile absconse mai bine decit un artist care expune la Muzeul de Arta. Iar Liste Noire este o entitate la fel de atipica precum avangardismul parintelui de la Risca: un proiect nascut in urma nemultumirii fata de exasperantul context al interioarelor rominesti, o infinita lista neagra.

ALO? CUM ADICA O BIBLIOTECA?

„Parintele Serafim, prieten cu un amic de-al nostru, ne-a sunat sa ne intrebe daca vrem sa facem o biblioteca la manastirea Risca” povestesc Ioana si Maria, unicele membre ale Liste Noire. Initial, ne-am gindit la biblioteca-obiect, ne-am imaginat rafturi, un perete si o colectie de carti bisericesti care trebuie asezate frumos. Desi parea un demers pur decorativ, ideea ne ispitea un pic. In general, refuzam clientii aflati in cautarea unei infrumusetari superficiale, a unui specialist care sa indice, cu un aratator imaginar, coltul cel mai potrivit pentru plasarea unei canapele. Liste Noire presupune o imersiune entuziasta in universul clientului, urmata de o iesire la suprafata cu o poveste unica, mulata pe aspiratiile si personalitatea proprietarului”. Dar, atunci cind proprietarul este Biserica Ortodoxa, ei bine, situatia se complica nitel.

CELULA DE DETENTIE CREATIVA

Asa ca fetele de la Liste Noire au luat trenul si au dat o fuga in Bucovina, sa se lamureasca. Ajunse acolo, nu au regasit o incapere cu miros de tamaie, asa cum isi imaginasera, ci o fosta celula de detentie, nefolosita de mai bine de 50 de ani, unde fusese intemnitat, pe la 1844, chiar Mihail Kogalniceanu. „Cind am ajuns noi, patul in care dormise era inca acolo. Am fost impresionate”. In chilia de 32 de metri patrati, aflata sus, in clopotnita manastirii, parintele Serafim vroia sa amenajeze un spatiu de lucru in care sa-si sustina sesiunile de creative writing pe care le organiza anual, ca poet. Acum, turla manastririi a devenit un fel de loc de pelerinaj. „Colivia noastra a devenit faimoasa”, ne-a spus parintele la telefon. „Vin drumetii sa o vada”.

CINE PE CINEROTEJEAZA AICI?

Cu toate ca spatiul era intesat de incarcatura istorica si zeci de povesti fascinante se perindasera prin turla manastirii, Ioana si Maria nu reuseau sa gaseasca nicio idee care sa le inspire si sa dicteze de la sine directia pe care trebuiau sa o urmeze. „Am vrut sa renuntam. Liste Noire are o obsesie pentru atmosfera, acel ceva impalpabil si greu de capturat care face ca un loc sa se impregneze subtil in mintea si in sufletul consumatorului”. Dar aici, consumatorul era atipic. La fel si atmosfera. Iar ele, atunci cind sunt nemultumite de ideile pe care le au, isi asuma lipsa de inspiratie si prefera sa se retraga. O chestiune de onestitate. Ideea salvatoare le-a venit cind erau gata sa se dea batute: „Ne-am gindit ca spatiul acela minuscul i-a izolat, de-a lungul vremurilor, si pe cei dinauntrul lui, de cei din afara, dar si invers. si atunci, ne-am intrebat, cine pe cine protejeaza aici? Apoi, ideile au inceput sa curga in lant. Am migrat rapid catre semnificatia coliviei de aur ca simbol al privarii de libertate, dar si ca sistem de protectie. Gata, metafora pusese deja stapinire pe noi. Am decis sa transformam biblioteca intr-o colivie”.

NEA MIHAI

„Urmarea proiectului a fost anevoioasa si presarata de peripetii. Poticneli si tergiversari infinite le-au facut pe fete sa contempleze cu mai multa intelegere exasperarea mesterului Manole in luarea controversatei lui decizii. Eforturile lor au fost, rind pe rind, subminate de diverse probleme tehnice, printre care cea mai dificila a fost dilema lui nea’ Mihai, un localnic care trebuia sa le dea o mina de ajutor la treburile mai tehnice: sa bata un cui, sa dea o mina de vopsea. Dar el pleca dupa cuie si se intorcea beat. Odata l-au scapat din priviri si l-au regasit, peste cateva ore, intins pe pajistea din curtea manastirii, cu fata in sus si cu ochii inchisi. „Am crezut ca a murit”, povesteste Maria, cu o privire care te face sa pricepi ca timpul trece altfel atunci cind esti la Risca. Dar, din felul cum zimbeste, deduci ca amenajarea bibliotecii-colivie a meritat efortul. Iar nea’ Mihai e bine mersi: doarme cand apuca, pe pajistea manastirii, cu nasul in iarba proaspat cosita, consuma alcool la carciuma din sat si da o mina de ajutor oricui i-ar cere.

..............................................................................................................
„Ne-am petrecut doua luni din viata intr-o manastire. Am nimerit acolo in postul Sfintei Marii si a fost prima data cind am tinut un post ca la carte. Iar rezultatul final al proiectului este uimitor de apropiat de planurile noastre initiale. Un miracol!”
..............................................................................................................
Cind locuiesti la Risca, trebuie sa mergi la Falticeni ca sa cauti o drujba. Izolarea manastirii care facea ca achizitionarea unor simple ustensile sa capete proportiile unei expeditii.
..............................................................................................................
„Barele aurii ale coliviei separa cartile si oamenii din interior de corbii care zboara in exterior. Colivia este luminata cu globuri ovoide, o aluzie la tematica aviara a proiectului. Dusumeaua neagra si lucioasa confera coliviei mai multa greutate, in contrast cu griul imponderabil al cerului. Aveam sa aflam, peste ceva vreme, ca cioara este o porecla mai veche a calugarilor. Ca asa le spun oamenii, pentru ca se imbraca in negru si le falfiie sutana. Cu atit mai bine, ne-am zis, pentru cunoscatori, invitatia la reflectie pesemne ca este si mai atragatoare”.
..............................................................................................................
Parintele Serafim: „Pot arata colivia ca pe un muzeu, o pot folosi ca biblioteca si e perfecta pentru ateliere de lucru. Imi place combinatia de culori, negru si auriu, un amestec de auster si ceva extrem de valoros”. Iar usa nu se inchide pe dinauntru, ci doar din exterior, ca o comoara.
..............................................................................................................