OTAKU MAGAZINE_ 2008

INTERVIU LISTE NOIRE

Stefan Tiron

1. In primul rand cum a ajuns Liste Noire intr-un spatiu dintr-asta consacrat? Ce password ati folosit?

Password: Leo aka Parintele Serafim. Cel mai uluitor de ancorat in contemporaneitate slujitor al bisericii ortodoxe din citi am cunoscut. Tinar, cu umor (era sa scriu diabolic), intelept in toate cele, cititor regulat al revistei Omagiu, poet (publica sub pseudonimul Adrian Urmanov), Serafim a vazut proiectul nostru anterior, sediul Asociatiei Ecumest. I-a placut fresca, o nava spatiala Enterprise populata de cai salbatici, ingeri bucalati si zgiriie-nori. Oare ne-ar interesa amenajarea unei biblioteci intr-o manastire? Entuziasm instantaneu. Liste Noire e deschis oricarui context, cu cat mai problematic sau cu personalitate, cu atat mai bine.

2. Odata intrate in manastire ortodoxa, ce ati descoperit acolo? Cum traiau calugarii? Care a fost raportul vostru cu ei? Cum s-a schimbat raportul asta pe parcurs?

Bagajul de imaginar colectiv cu care am plecat la manastire atirna greoi de la atitea dale de piatra, pereti albi, lemn masiv, minimalism ascetic, porti grele, ivare de fier si sfinti austeri. Am constatat nu fara o oarecare tristete ca manastirea ortodoxa se deplaseaza sprinten in pas cu vremurile. Patina centenara a stilului ecleziast capata luciul strident al kitschului contemporan.

Din pacate lipsa unei Autoritati Estetice si a banilor a facut ca cele mai multe decizii de restaurare sa fie luate in pripa, folosindu-se materiale de proasta calitate si mana de lucru necalificata. Sejurul la manstire a echivalat in mod cert cu un salt intr-o alta dimensiune temporala. Back to the future cumva. Un hibrid fascinant de dimineti trezite in dangatul asurzitor al clopotelor la ora 6, liniste nepaminteana in rest, mese la ore fixe anuntate cu clopotel, televizoare cu toate posturile in chilii, ecoul imnurilor religioase revarsindu-se, obsesiv, (puneau acelasi CD, din pricini neidentificate) din doua boxe impresionante, zumzetul mojicesc ale mercedesurilor cu care mirenii navaleau duminica pina in buza bisericii.

In afara de cele doua slujbe zilnice, calugarii muncesc din greu de dimineata pina seara, fiecare cu sarcinile lui precise, de la maturat curtea, gradinarit, ceara si tamiie, secretar, administrator, bucatar. Ii vedeam doar trecind aferati prin curtea manastirii filfiind din aripile lor negre. Pe Parintele Teodosie il sunam pe mobil pentru fiecare cui sau cablu de care aveam nevoie.

La inceput am fost privite cu o curiozitate vecina cu neincrederea. Insa, pe masura ce zile, saptamini, secole ca sa zic asa treceau, privelistea pe care o ofeream - murdare de vopseluri, carind galeti si trafaleti, bormasini, fierastraie, scinduri, maturi, cabluri, albite de praful diverselor slefuiri, mereu in cautare de cuie mai mari sau mai mici - i-a convins. Nu eram doar niste dudui de la Bucuresti. Eram de-ale lor. In acelasi timp, zvonuri despre cele ce se infaptuiau acolo sus in turn facusera inconjurul manastirii si din cind in cind ne trezeam cu cite o teasta barboasa si zimbitoare minunindu-se si punind intrebari in molcom grai moldovinesc.

3. Stiau calugarii si staretul sef ce o sa faceti acolo? Au vazut ceva din schitele voastre? Cum ati justificat voi alegerea voastra in fata lor, ce metoda de persuasiune ati folosit?

Intr-un gest avangardist, parintele Serafim a acceptat propunerea riscanta pe care o inaintasem – aceea de a transforma incaperea de 23m patrati in forma de dom dintr-un turn de secol XVI intr-o colivie aurie.

Metafora pe multiple niveluri ne-a ispitit din prima, ca sa zicem asa. Incaperea servise de-a lungul istoriei drept temnita pentru calugari recalcitranti, printre ilustrii ocupanti numarindu-se si Kogalniceanu. Apoi, colivia de aur ca simbol al privarii de libertate dar si ca sistem de protectie ridica la fileul cugetatorului o idee interesanta: cine pe cine protejeaza? Lumea de dinautru de lumea de afara sau invers?

4. Practic biblioteca ati transformat-o intr-o colivie. Manastirile si mai ales bibliotecile manastiresti nu par locuri de sharing, nu? In cultura pop is mai curand locuri unde cunoasterea e claustrata, detinuta de cei putini.

Barele aurii ale coliviei pictate pe peretii bibliotecii despart cartile si oamenii din interior de corbii ce zboara vag amenintator in exterior, intr-un trompe-l’oeil 2D care invita la reflectii.

Parintele Serafim inchide cartile primite intr-o colivie de aur a carei portita o lasa deschisa. Si numai vara trecuta i-au calcat pragul zeci de tineri poeti aspiranti participanti la atelierul de creatie literara pe care il pastoreste calugarul, sau copii bolnavi de SIDA veniti intr-o vacanta-tabara de creatie la Risca, pentru care s-au desfasurat diverse cursuri, de la publicitate la moda.

5. Ce rol avea culoarea neagra acolo in manastire - asa cum ati perceput-o voi?

In afara de negrul intimidant al sutanelor tuturor calugarilor, o paleta coloristica destul de vivace domnea in toata manastirea. Asta si din cauza adierilor, pe alocuri vijeliilor, de kitsch voios si ireverent.

6. Cum au reactionat calugarii la corbii din colivie? E vorba de corbi sau ciori? Pe vremuri ciorile si corbii erau simbolul intelepciunii.

Inca din faza de idee, am vazut corbii dand rotocoale coliviei. Potentialul lor dramatic ne-a cucerit din prima, vezi stralucita lor cariera literara de pe vremuri, aerul amenintator, notorietatea peiorativa din zilele noastre. Asta si pentru ca ironia face parte obligatoriu din personalitatea Liste Noire. Cocotate pe schele in timp ce desenam corbii, in repetate rinduri am contracarat singura nemultumire a calugarilor ce vizitau santierul. “De ce nu pictati porumbei, ca-s mai frumosi?’, argumenting ca nu e intelept sa discriminam intre creaturile Domnului. Si ca nu sunt cioroi. Sunt corbi.