TIME OUT BUCURESTI_2008

LISTE NOIRE
Andreea Lupescu

Pe site-ul Liste Noire, Maria si Ioana scriu despre Bistro Unirea, despre foto-tapet, tablourile decorative cu stuf, despre vitrinele din Bucuresti, designul din cimitire sau stilurile magazinelor din Berlin; despre povestea obiectelor si texturilor care ne populeaza viata. Ideea Listei Negre s-a nascut din dorinta de a schimba ceva in mentalitatea consumatorului: “Cele mai multe din resedintele private, birouri sau locuri publice sunt inca umplute de obiecte, mai mult sau mai putin de designer, mai mult sau mai putin scumpe, cu o indiferenta suverana fata de regulile subtile ale bunului simt estetic, de armonia ansamblului sau de atentia la detalii si finisaje perfecte. Incredibil, dar povestile cu parfum si istorie pe care un spatiu le poarta cu sine sunt cu desavirsire ignorate.”

Proiectele Liste Noire vorbesc de la sine: Add Office - au decorat spatial intr-un mod creativ cu bufnite, cotofane, orhidee si trandafiri salbatici, in nuante de gri si negru. Peretii biroului au fost acoperiti cu tapet desenat manual. Toate acestea s-au petrecut intr-o uscatorie de la ultimul etaj al unui bloc comunist. A urmat apoi Ecumest Office, amenajat confortabil, in concordanta cu personalitatea celor care isi petrec timpul acolo. Biblioteca, intinsa pe un perete intreg si mesele in sistem de fagure au fost comandate special pentru a se potrivi spatiului.
Maria ai Ioana sunt responsabile si pentru cele 3 ipostaze ale maga-zinului Rozalb de Mura: magazin neobaroc, SF argintiu si sufragerie optzecista.
Fetele au creat cate o poveste pentru fiecare colectie noua. Biblioteca de la manastirea Rasca a fost o adeverata provocare, dar si cel mai liber proiect, consi-dera cele doua fete: “nu ne doream o sala decorativa, dar nu stiam de unde sa incepem. Si intr-o seara ne-am dat seama ca spatiul fizic semana cu un dom. Si de acolo ne-a venit ideea - era ca o colivie!” Dupa multe ghinioane si numeroase zile petrecute acolo, biblioteca manastirii a devenit o colivie, cu pasari vopsite manual si nuante de galben. “Colivia de aur ca simbol al privirii de libertate dar si ca sistem de protectie ridica la fileul cugetatorului o idee interesanta: cine pe cine protejeaza?
Lumea de dintuntru de lumea de afara sau invers?”, se intreaba Maria si Ioana. Insa concluzia e definitorie: “Parintele Serafim e clientul ideal!”. Ceea ce ma conduce la urmatoarea intrebare: Cum ar trebui sa fie clientul ideal?
In viziunea fetelor, acesta trebuie sa fie deschis, indraznet, sa isi doreasca sa isi transforme habitatul intr-o poveste care sa il reprezinte, sa asculte de sugestiile Mariei si Ioanei, sa nu fie snob.

Fetele detesta: decoratia de dragul decoratiei, imitatiile, spatiile de locuit pur geometrice care par proaspat iesite dintr-un program 3D, ordinea inumana, produsele fast-furniture, muzica proasta din restaurante, arta pe post de decoratie din birourile corporatiste, spatiile fara personalitate (indife-rent de calitate), parchetul laminat, locuri fara parfum, finisajele proaste, trendurile.
Maria si Ioana cred ca arhitectii abordeaza spatiul foarte bidimensional, din punct de vedere teoretic, dar “habitatul reprezinta mai mult decat un simplu design, cu totii avem nevoie de o poveste, de aceea domeniul nostru seamana mult cu psihologia.”
Intr-adevar, fetele se intalnesc cu clientul si incearca sa defineasca, pe cat posibil, lumea care il inconjoara.
Dupa stabilirea bugetului, se contureaza ideea centrala a povestii. Maria si Ioana fac o propunere finala, iar dupa ce primesc aprobarea trec la executie.
Un proiect porneste cam de la 15.000 euro si se calculeaza in functie de spatiu, cerinte, materiale folosite.

Ce le-ar placea sa faca: sa decoreze un hotel boutique, gen Rembrandt, unde sa puna accentul pe atmosfera si pe poveste, sa fie o abordare mult mai personala; o cofetarie siropos de romantica; un restaurant care sa poarte numele “Tour de France”. Si lista ar putea continua la infinit pentru ca Maria Farcas si Ioana Nemes sunt deschise oricaror provocari decorative. Orice spatiu are povestea lui si in orice spatiu se poate crea o poveste.