www.hotcity.ro_2008

Design-ul interior se bucura din ce in ce mai mult de aportul unor artisti tineri, foarte talentati, care reusesc nu doar sa introduca pe piata concepte inovatoare dar care au si abilitatea de a-si transforma pasiunea intr-un business de succes.

Liste Noire inseamna Ioana Nemes si Maria Farcas, o echipa ambitioasa care a conceput design-ul atat pentru spatii de birouri, cat si pentru biblioteci in manastiri sau magazine inedite. Daca brandul Rozalb de Mura va suna cunoscut atunci este timpul sa aflati si cum a luat nastere acesta precum si multe alte lucruri despre cum este privita activitatea de design interior in Romania si ce se prefigureaza a fi sau nu schimbat. 

Adina: Pentru cei care nu au auzit de proiectul Liste Noire, explica putin in ce consta activitatea voastra.

Liste Noire: Liste Noire inseamna Maria Farcas si Ioana Nemes. Background-ul nostru este destul de atipic : eu am terminat Facultatea de Arta iar Maria Facultatea de Filologie. Pe amandoua ne fascineaza si intriga domeniul asta, care pentru noi nu se opreste doar la interioare, mobila sau obiecte, dar atinge granita modei (vezi colaborarea noastra cu Rozalb de Mura), artei sau antropologiei. Pe site-ul nostru, pe langa prezentarea proiectelor exista si o sectiune de blog unde scriem diverse articole depre spatiul locuit de oameni din tot felul de perspective, care au tangential legatura cu designul de interior. 

Adina: Vom vorbi desigur si despre Rozalb de Mura pentru ca mi se pare unul dintre cele mai interesante proiecte din ultima vreme, insa inainte de asta spune-mi cum ati decis tu si Maria  sa va apucati de design interior?

LN: Maria era obsedata de design interior de mica, rasfoia pe nerasuflate Neckermann-ul. Eu am inceput sa fiu atrasa de design interior, imediat dupa colaborarea noastra cu Rozalb de Mura. Liste Noire s-a infiripat mai tarziu. Initial nici nu ne-am dat seama ca am putea face ceva din asta, din pasiunea pentru design. 

Adina: De ce anume ati avut nevoie pentru a demara proiectul Liste Noire?

LN: De o viziune, de o directie... de faptul ca ne-am dat seama unde am putea ajunge. Altfel nu avem nici acum un sediu, ceea ce este foarte frustrant pentru ca ne-ar placea ca biroul sa reflecte foarte mult starea contradictorie a lucrurilor care inseamna Liste Noire. Singurii bani pe care a trebuit sa-i "investim" au fost cei legati de realizarea site-ului. Ne-am dat seama ca site-ul Liste Noire trebuie sa fie o platforma importanta nu doar de promovare, dar si de informare. Practic educam putin publicul, il pregatim pentru abordari mai largi ale designului de interior, mai ales ca lipsesc genul asta de articole in presa de specialiate.

Adina: Ok deci ati ales promovarea online. Articolele voastre de ce anume sunt legate?

LN: In fiecare luna alegem un subiect. Am scris despre design-ul funerar, despre vitrine, despre casa la tara in secolul XXI, despre casa ideala asa cum o percep cativa invitati... Website-ul nu a facut altceva decat sa ordoneze toate aceste informatii intr-o forma mai accesibila. Nu te poti deplasa pana la manastirea Rasca din Suceava pentru a vedea proiectul coliviei. 

Adina: Asa este fara doar si poate. Poveste-mi putin despre proiectul coliviei.

LN: Parintele Serafim a vazut Biroul Ecumest din Bucuresti, si  ne-a intrebat daca suntem interesate sa gandim o biblioteca intr-o manastire. 

Adina: Este un proiect inedit atat ca si concept cat si prin prisma locatiei.

LN: Da, am fost foarte norocoase pentru ca Serafim este unul dintre cei mai avangardisti calugari din Romania. Fara curajul lui nu am fi putut merge chiar atat de departe. Spatiul se afla intr-un turn, si are forma de dom si asta ne-a dus cu gandul la o colivie aurita. La o biblioteca te poti gindi ca la un spatiu inchis in care cunoasterea poate sa elibereze dar si sa constranga. Colivia aurita este unul din acele proiecte unde ideea si executia se complementeaza intr-un mod foarte fericit. 

Adina: Presupun ca nu a fost tocmai usor de realizat dat fiind natura spatiului. Ce dificultati ati intampinat?

LN: Mana de lucru a fost un impediment. Am realizat spatiul, de la pusul dusumelelor pana la trasarea electricitatii prin pereti cu oameni de la manastire, care nu erau tocmai profesionisti. Astfel daca initial credeam ca o sa terminam in 2 saptamani, sederea noastra la manastire s-a prelungit la 6 saptamani. Am avut sansa de a ne scufunda putin in viata de zi cu zi dintr-o manastire. E o experienta care merita traita. De la ritualul clopotelor care bat de 3 ori pe zi la ore fixe, pana la luatul prinzului alaturi de calugari. 

Adina: Revenind acum la ceea ce spuneai mai devreme despre Rozalb de Mura... care este povestea acestui proiect?

LN: Il stiam de multa vreme pe Olah Gyarfas. Cand am auzit ca o fabrica din Miercurea Ciuc vrea sa investeasca in el si sa creeze un label nou, le-am propus o echipa din Bucuresti care sa se ocupe de tot ce inseamna marketing. 

Adina: Iar voi ati venit cu propunerea pentru amenajarea magazinului...

LN: Ne-am implicat de la inceput in nasterea acestui brand, de la nume, logo, identitate vizuala, directie de marketing, povesti, etc. Amenajarea magazinului a venit ca ceva firesc, in continuarea povestii acestui label. Dupa amenajarea primul look al magazinului Rozalb de Mura, ne-a venit ideea infiintarii Liste Noire.

Adina: La ce v-ati gandit cand ati amenajat spatiul?

LN: De fiecare data cand trebuie sa schimbam look-ul magazinului ne bazam foarte mult pe povestea pe care o are fiecare colectie in parte. La inceput, am vrut sa setam cadrul conceptual, sa introducem casa baronului Rozalb de Mura, un excentric scapatat care calatoreste prin lume dar si in timp, si care se inconjoara de proteges talentati. Apoi look-ul argintiu corespundea colectiei argintii/punk/sport.

Ultima amenajare - sufrageria romaneasca, la fel. Cele doua camere ale magazinului sunt diametral opuse. Una reprezinta realitatea in care am copilarit cu totii, iar cealalta este un spatiu alb, imaculat unde totul este posibil... un fel de paralela trecut/viitor. 

Adina: Cat dureaza sa concepi un asemenea proiect? Care sunt pasii pe care ii urmati pana la finalizare?

LN: De obicei ne gandim la povestea care trebuie spusa, si care corespunde sau complementeaza ideea colectiei. Apoi facem un fel de research si un brainstorming, propunem proiectul impreuna cu buget intregii echipe Rozalb. De obicei avem nevoie de 2 saptamani ca sa-l terminam. Pentru proiectul cu sufrageria optzecista ne-a luat mai mult pentru ca a fost incredibil de greu sa gasim toata recuzita... mobile, covor, tablouri etc. Am imprumutat-o de la prieteni, rude, cunostinte.

Adina: Printre proiectele realizate de voi am vazut foarte multe lucruri realizate manual...

LN: Adoram hand-made-ul bine facut. Daca te uiti la puzderia de lucruri facute manual in Bucuresti in ultimii 2 ani te deprimi. Lucrurile nu sunt finisate, nu sunt lucrate cu grija, cu respect pentru mestesugul respectiv. Si e uimitor sa vezi cat de putin research se practica. Este ca si cum fiecare incearca sa inventeze roata de fiecare data, ori deja sunt foarte multe lucruri realizate. Hand made-ul nu trebuie sa arate studentesc, hippiot, sau neterminat.

Adina: Cat costa un proiect personalizat... sa zicem pentru cineva care doreste sa isi amenajeze un magazin si pentru altcineva care va solicita pentru un spatiu de birouri sau pentru un apartament?

LN: Depinde foarte mult. Una e sa cumperi mobila din anticariat  sau sa o faci pe comanda si alta e sa iei ce gasesti la intamplare prin magazine. Nu-ti pot da o suma, dar de obicei costa de cel putin 3 ori mai mult un proiect personalizat. Iar volumul de munca este la fel, triplat.

Adina: Ce anume crezi ca lipseste design-ului interior din Romania?

LN: Lipseste curajul de a aborda lucrurile din perspective diferite. Pentru noi, un design bun este acela care chestioneaza contextul in care acel proiect se desfasoara, felul in care sunt utilizate spatiile, obiceiurile oamenilor de a folosi anumite obiecte sau de a relationa cu anumite subiecte tabu. Cred ca ii mai lipseste si profesionalismul, constiinta lucrului bine facut, intelegerea deadline-ului dar si acele ateliere mici care sa poata produce in serie mica sau unicat diverse obiecte. Incredibil cat de primitiva este aceasta ramura. Ne-am pierdut toti mestesugarii.

Adina: Cum va raportati vis-a-vis de tendinte ?

LN: Ca si in moda, tendintele se tot recicleaza, usor diferit de fiecare data. Poate ca singurul lucru in care credem ca designeri este acel bun sim care respecta originea si limbajul materialelor sau istoria spatiului in care trebuie sa intervenim.

Adina: Pasiune aveti, talent indiscutabil... la sfarsitul zilei insa cand trageti linie va aflati pe minus sau pe plus din punct de vedere financiar? Cum este ca business?

LN: Incepe sa devina profitabil. Abia acum avem clienti care sunt dispusi sa si plateasca pentru ceea ce avem de oferit, ceea ce este un pas urias. Pana acum, am fost considerate prea avangardiste, ciudate si artistice, prea mai nu stiu cum, dar e cumva firesc. In timp oamenii se vor obisnui si cu perspective alternative si vor cauta solutii mai creative. Nu e usor, sunt nervi acumulati, clienti obtuzi, intalniri esuate, proiecte lasate in aer.

Adina: In incheiere ce se afla pe lista voastra neagra si ce nu?

LN: Paradoxal ca noi ne numim asa, lista neagra, dar asta este o ironie. Pe lista neagra ar fi: termopanele, parchetul melaminat, finisajele de proasta calitate, spatiile decorate inert, fara nici o idee/schelet in spate. O lista alba ar cuprinde: materiale naturale (piatra, lemn, ceramica, lana, blana, etc), case ecologice, ideile fabuloase produse fara cusur ale tinerilor designeri (Studio Job, de ex.) etc...